ARTICOLE RECENTE

Bodeguita con Tapas, Brasov

Spania este o adevărată Mecca pentru foodies, este țara care a primit cele mai multe stele Michelin și care se mândrește cu bucătari ca frații Adria, Joan Roca și restaurante ca elBulli. Bucătăria spaniolă este bogată și variată, ca țara însăși, dar mai multe puteți citi aici. Să trecem acum la bodeguita noastră din centrul Elveției, așa cum obișnuiește un prieten de-al meu să numească Brașovul.

Bodeguita con Tapas încearcă și reușește într-o oarecare măsură să reproducă o parte a gustului andaluz, Andaluzia fiind casa tapas-urilor. Tapas sunt antreuri/gustări (nu aperitive, aperitivele se beau) care pot fi servite reci sau calde. La Bodeguita se servesc și reci și calde. Noi am mâncat guacamole pe pâine (tapa rece), zucchini umplut cu legume și gratin (tapa cald) și gambas al ajillo, pe elvețiană asta însemnând creveți cu usturoi (tapa cald). Toate au fost bune, dar creveții în mod special. La felul principal am mâncat tigaie picantă de pui cu sparanghel la grătar si patatas fritas, pe elvețiană cartofi prăjiți. Sparanghelul a fost excepțional, dar tigaia picantă nu a prea fost picantă şi porţia cam mică, iar cartofii au fost prăjiți în ulei ars, ceea ce nu se prea face, mai ales când gătești pentru oaspeți. Crema catalană de la desert a fost OK (zero killed). Servirea a fost de bun simț, promptă și completată de un zâmbet, mâinile curate iar părul prins. Pe lângă mâncare la Bodequita mai impresionează decorul original și de bun gust. Cu o muzică potrivită s-ar putea crea o atmosferă numai bună pentru siestă. Oamenii de la Bodequita sunt cinstiți și își declară veniturile. Am primit bonul fiscal din oficiu, așa cum este și normal, fără să insistăm. În ceea ce privește prețurile, acestea sunt puţin cam mari pentru traiul din România şi porţiile destul de mici. Ce-i drept compensează calitatea şi gustul, sau cel puţin aşa ar trebui.

citeşte mai departe →

Covrigi calzi la tot pasul

Cred că toată lumea a observat deja cum pe aleile centrale din marile orașe ale țării au răsărit pe timp de criză simigeriile, ca ciupercile după ploaie. La tot pasul poti să-ți cumperi acum un convrig cald. Mai nou se abordează și în acest business concepte moderne de marketingSimigerie si management: brand, franciză, prezență online, social media. Se pare că au succes. Expansiunea acestor covrigării este un exemplu bun pentru oportunitățiile născute pe timp de criză. Până acum a fost mania Fornetti iar acum se pare că reînvie o nouă mișcare națională, cea a mâncatului de covrigi. Cel mai bun exemplu este poza făcută la poalele Tâmpei… Oare după covrigi ce mai vine? Cine știe răspunsul la aceasta întrebare e cu un pas în fața tuturor și va deveni milionar peste noapte. Sper să fie ceva calumea, că eu m-am săturat de Fornetii și covrigi numai privind în jur…

Cordialmente, Cooly.

La Vita e Bella in Italia

M-am străduit ceva timp să găsesc rețete culinare potrivite pentru a cuceri simțiri românești cu trăiri italienești. Rețete de pizza sunt peste tot. Am încercat. Ori e blatul prea pufos ori e ars ori prea subțire. Am încercat și pastele și specialitățile, dar de multe ori m-am lovit de lipsa de resurse. Nu mi-a rămas de ales și am alergat înspre frumoasa țară Italia.La vita e bella in Italia Marea mea aventură s-a transformat într-o descoperire continuă de secrete și fantezii culinare. Mi s-a născut dragostea pentru cappuccino, gelato și spaghetti. Ceea ce loveste frumos în nordul Italiei este armonia. Am simțit armonia trăirilor, a peisajului, a muzicii, a rețetelor culinare cu gust de salsicia, wurstel, unt de la stâna, brânzeturi de toate felurile. Fără dubii, declar că armonia stilului italian cu cel austriac este cel care impresionează.

citeşte mai departe →

Login cu Facebook pe Culinario.ro

Ce înseamnă Login cu Facebook? Pe scurt, îți faci un cont nou din 3 click-uri! Pentru că știm că în ziua de azi orice activitate legată de calculator și de internet presupune o mulțime de useri și parole, noi ne-am gândit să îți facem viața mai ușoară. De cu dimineața cum pornești prima dată calculatorul la birou sau acasă trebuilogin with facebooke să introduci un user și o parolă pentru network, una pentru e-mail, alta pentru Facebook și încă una pentru Culinario. Daca vrei să-ți mai înregistrezi un cont pe undeva trebuie să iei totul de la capăt și să te lovești iar de useri deja alocați și parole invalide. Asta facem și noi în fiecare zi și ne-am săturat deja. Așa că am instalat un buton magic care să rezolve toate aceste lucruri într-un mod elegant, rapid si sigur. Soluția noastra pentru a vă face viața mai ușoară este:

LOGIN CU FACEBOOK

Recomandarea noastra de weekend pentru domni!

Domnilor, carnati albi bavarezipentru weekend-ul acesta vă propun un mic dejun bavarez, care să vă dea energie pentru toate etapele de sâmbătă si duminică și în plus, să vă și binedispună, încă de cu dimineața. Pentru asta trebuie să vă aprovizionați singuri (dacă sunteți cu doamna, adio mic dejun bavarez) cu cârnați albi bavarezi (“Weißwurst” – pe cei mai buni noi i-am găsit la Selgros), covrigi bavarezi (“Laugenbretzel” – am găsit doar la Kaufland), bere albă (“Weißbier” – Paulaner, Veldensteiner, Valentins etc.), unt nemtesc de 82% și muștar mai dulce (în Bavaria există pentru Weißwurst un muștar special – posibil să fie la Kaufland). Cârnații se fierb exact ca și krenwurștii, se curăță de pieliță și se servesc alături de covrigi cu unt și cel puțin două beri mari, una înainte și una după. Poftă bună!!!

Cordialmente, Cooly, pinguinul bavarez pentru un weekend!

PS: acest mic dejun se servește în mod obligatoriu înainte de orele 11:00 a.m. iar tigaia o țineți lângă voi ca să nu vă atace cineva cu ea :) (ce altă explicație era să găsesc pentru tigaia din imagine?).

Miliardarii si Romania. Fast food sau mancare bio?

Într-o sâmbătă dimineața, la ora opt am atins o revista ce urma să-mi traumatizeze weekendul: 500 Miliardari 2010 – Cei mai bogați oameni din lume. Pentru domnii de-au scris și editat revista ecuația e așa: lume = România. “Uuuu… Miliardarii din lume!! Ba nu!! Miliardarii din Romania!!! Uuuuuu!! This is interesting!”, mi-am zis eu mie insumi care sunt.

Cei mai norocoși miliardari au avut norocul să răspunda și la un set de 15 intrebări inteligente. Întrebarea cu numărul doi suna cam așa: “Fast food sau mancare bio?”. Cum?? Cum s-au gandit ei să pună intrebarea asta?? Este ceva gen: “Domnule Patriciu, vă rugam sa ne spuneți ce preferați? Preferați un piept de rață cu portocală, toate bio sau un sandwich deloc bio de la Mac?”

citeşte mai departe →

Interviu culinar cu Laura Sava

Cu Laura Sava ne cunoastem de multa vreme, inca din primele zile in care am lansat site-ul Culinario.ro. Pe data de 8 aprilie 2009 am primit de la Laura primul feedback legat de site, pe forum:

“Ba, si mie-mi place mult!!! Sinteti tare haiosi…si din cate am vazut -si foarte priceputi in bucatarie! Mult succes in continuare!” Imi amintesc si acum cat de fericiti eram la acest comentariu pozitiv. Ulterior Laura ne-a ajutat in promovarea site-ului si cu sfaturi utile.

72091_185912498091318_5029873_n

 

 

 

 

 

 

Gasim astfel de cuviinta sa deschidem seria interviurilor culinare cu Laura Sava, si ii multumim mult ca ne-a oferit acest privilegiu.

citeşte mai departe →

Amintiri aromate din copilarie

“Fiind băiet păduri cutreieram”

Eu eram fetita si paduri nu cutreieram. Cutreieram in schimb in fiecare vacanta de vara prin livada bunicilor. Aveam un cosulet in care strangeam zmeura si struguri si afine si cantam “Hai vino iar in gara noastra mica” cat ma tinea gura. Copilaria imi este strans legata de amintiri nu atat vizuale, cat auditive si olfactive.

Cine poate sa uite painea cu untura si ardei? Cine poate sa uite mirosul de gem de prune facut de bunica? Cine poate sa uite mirosul de clatite, placinte, cozonaci, galuste cu prune, porumb fiert?

Intr-un mod straniu si ciudat amintirile mele se leaga strans, nu de prajiturile complicate ale mamei, ci de ciorba de fasole a bunicii. Meniul preferat al zilelor de vara era: ciorba de fasole verde cu ceapa si clatite cu gem de prune. Nu am sa inteleg cum de un om asa pretentios ca mine ar manca la orice ora din zi si din noapte ciorba de fasole verde cu ceapa.

Nu as vrea nicicand sa insir o reteta de ciorba de fasole verde. Stiu doar ca atunci, ca si acum ciorba de fasole verde facuta de bunica poarta ceva magic. Nu stiu care sunt ingredientele secrete, nu stiu nici macar daca fasolea e de vina. Nu stiu! Stiu doar ca papilele mele gustative isi gasesc maximul extaz tot in aceeasi ciorba de fasole verde facuta de aceeasi bunica energica. Oare sa fie ciorba mea de fasole verde atat de speciala?

Cred totusi ca ne regasim bucuria in arome ce ne aduc aminte de trecut. Aromele copilariei  ne intorc in zile in care bucuria venea din farfurii aburinde si obraji imbujorati. Gustul copilariei, fie el si de ciorba de fasole, ne poarta in taramuri in care fericirea era simpla si viata magica. Cu drag, Andre.

“Unde esti copilarie? Cu padurea ta cu tot…”

MASAHARU MORIMOTO

Bucatar Chef sau Samurai Chef?

Nascut la Hiroshima, Japonia, Iron Chef  Masaharu Morimoto si-a facut ucenicia intr-un restaurant de sushi iar la varsta de 30 de ani s-a mutat in Statele Unite, in 1985. Dupa mai multe job-uri prin diverse restaurante a fost angajat la renumitul restaurant japonez Nobu din Ney York.

In New York, Morimoto si-a desavarsit talentul si a ajuns bucatar chef de talie mondiala. Stilul sau de cea mai inalta clasa a atras atentia producatorilor emisiunii Iron Chef, care l-au invitat sa participe ca Iron Chef pe bucataria japoneza. Chiar daca la baza bucataria sa are influente japoneze, el se remarca printr-o “bucatarie globala” pregatita pentru secolul 21. Stilul sau fusion combina culorile si aromele bucatariei japoneze cu ingrediente simple din bucataria italiana, in timp ce pastreaza un mod frantuzesc rafinat de prezentare.

“Gatitul inseamna spectacol”, proclama bucatarul revolutionar.

Morimoto a deschis in 2002 primul sau restaurant in Philadelphia, iar pe al doilea in 2006 in NY.

Restaurant Amasi, Brasov

Brasov – Restaurant Amasi – bucatarie libaneza

Amasi este in Africa ceea ce noi numim in limbaj popular “lapte acru”. In traditia poporului ZULU consumul regulat de amasi face omul puternic, sanatos si atragator, asa ca nici nu se pune problema sa nu treci pragul unui local ce poarta o astfel de denumire. De ceva timp trec aproape in fiecare dimineata prin fata restaurantului, asa ca vineri, acum 2 saptamani, am facut o incursiune impreuna cu un prieten, amandoi fiind flamanzi dupa o zi de munca.

Spre surprinderea noastra localul era destul de plin, asa ca n-am avut parte de o masa foarte buna. In schimb, tot spre surprinderea noastra, mancarea a fost excelenta, de la gustare si pana la desert (mai putin ne-a placut Airan-ul = amasi + apa + menta).

Tot ceea ce am consumat, cat si preturile, se pot vedea pe nota de plata de alaturi. Un raport calitate-pret exceptional. N-am primit totusi bonul fiscal, ceea ce ar putea explica pretul bun. Data viitoare voi insista asupra bonului fiscal…

Din cauza luminii difuze n-am reusit sa facem fotografii foarte reusite preparatelor, dar puteti avea incredere (oarba :) ) in recomandarea noastra, dar asta numai in masura in care am fost doar o singura data si n-am reusit sa testam continuitatea calitatii.

citeşte mai departe →

Older Posts »